Istoria Orasului Cugir | Istorie Cugir | Istoricul localitati Cugir | Date cronologice Cugir

Descoperirile arheologice intamplatoare sau sistematice, demonstreaza cu prisosinta dainuirea elementelor fundamentale ale poporului roman de-a lungul mileniilor pe aceste meleaguri.

In puncte diferite s-au identificat intamplator semne ale locuirii umane datand din perioada neolitica. Urme ale unor asezari apartinand perioadei de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului in locurile Tara Vanturilor, Piatra Plesii, Fagetel, Podereaua, Chiciura. Nu lipsesc dovezi ale locuirii unor comunitati umane din epoca bronzului situate pe Paraul Gugului, Dealul Cetatii, Tara Vanturilor, in timp ce in cartierul Cindeni au fost semnalate vestigii din epoca fierului.

Cercetarile facute pe Dealul Cetate au scos la lumina elemente cu adevarat spectaculoase privind fascinanta civilizatie geto-dacica (locuinte dacice, gropi de provizii, ceramica, monede si nu in ultimul rand un mormant princiar, devenit de acum celebru in intreaga lume arheologica, care a adus lamuriri importante privind tehnica incinerarii la daci).

S-a putut stabili totodata ca platoul superior al Dealului Cetate si terasele care-l inconjoara sunt artificiale, dealul initial sub forma unui con alcatuit din micasist, fiind taiat si terasat. Pe versantii dealului s-au gasit vestigii dacice de locuire sec v-iv ih. Amenajarea propriu zisa s-a facut mai tarziu in sec. III-II ih cand la marginea platoului superior a fost inaltat un puternic val de aparare construit din piatra si pamant.

Acesta a fost inlocuit cu unul mai puternic, intarit cu un zid de piatra de rau pentru amplasarea caruia s-a sapat in stanca un pat lat de peste 3 m.

Studiul atent a regiunii a dus la concluzia posibilitatii comunicarii din vedere intre locuitorii vechii cetati si centrul religios dacic de la Sarmisegetusa Regia.

Dupa cucerirea si distrugerea davei de la Cugir, centrul de greutate al locuirii s-a deplasat in Valea Viilor unde pe langa substratul dacic este identificat stratul cuceritorilor romani. In apropierea acestei vai in locul numit Dosurele au fost gasite fragmente foarte bine conservate ale unei conducte romane de apa care alimenta probabil o vila rustica.

Satul nascut din comunitatea daco romana a continuat sa existe si dupa retragerea autoritatilor romane, dovada fiind, printre altele, o oala ornata cu striuri orizontale, apartinand statului slav. In anul 1493 satul medieval este atestat documentar sub denumirea de Villa Kudzur.

Cunoscutul istoric Stefan Pascu constata ca intr-o perioada (anul 1539) cand in general numarul locuitorilor din sudul Transilvaniei a scazut datorita expeditiilor si razboaielor, Cugirul numara aproape 700 de locuitori. Evului mediu ii apartin ruinele castelului de echilibru construit din lemn la poalele dealului Chiciora, in partea superioara a orasului la cota de 434 m.

In anul 1799 se infiinteaza la Cugir Fabrica de Fier si Otel una din primele fabrici cu profil siderurgic din Transilvania. Calitatea otelului produs aici era apreciata atat in imperiul Austro-Ungar cat si in afara acestuia.

Dupa anul 1925 fabrica devine proprietatea Statului Roman, numindu-se Uzinele Metalurgice Copsa Mica Cugir odata cu infiintarea societatii mixte Uzinele Copsa Mica Cugir printr-o intelegere cu firma londoneza Vikers Armstrong Ltd.

In anul 1926 se porneste extinderea uzinei prin construirea de noi hale de productie. Printr-o colaborare cu firma Skoda se inzestreaza sectiile cu masini si materiale electrice. In timpul celui de al doilea razboi mondial, actiunile firmei sunt preluate de concernul german Herman Garing iar productia se diversifica facandu-se si productie de tehnica militara.

Dupa terminarea celui de al doilea razboi mondial, uzina cunoaste o puternica dezvoltare, astfel ca in anul 1946 s-au realizat la Cugir primele masini de cusut casnice si industriale, un an mai tarziu reusindu-se fabricarea primelor masini unelte.

Pana la revolutia din 1989 Cugirul era un oras monoindustrial. Viata orasului fiind indisolubil legata de viata uzinei mecanice. Dupa acest an au aparut noi unitati de productie, unele pastrand traditia orasului de prelucrare a metalului.